fbpx

Femei în arhitectură: O conversație cu Anda Ștefan

INTERVIU REALIZAT DE: Anda Zota FOTO PORTRET: Cornel Lazia

Anda Ștefan are o vastă experiență în designul sustenabil și în cercetarea de arhitectură și design, lucrând la proiecte de amplitudine diferită în arhitectură rezidențială, design urban și industrial. Cariera sa a avut o traiectorie constant ascendentă: Anda a hotărât să devină arhitect chiar din adolescență, urmând cursurile Liceului de Arhitectură din București și ulterior absolvind Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Apoi, pentru a închega cunoștințele acumulate, Anda a plecat în Toronto pentru a urma cursurile York Management School, fapt ce i-a deschis universul către arhitectura internațională.

Cu studiile proaspăt încheiate și cu planuri și perspective îndrăznețe, Anda își deschide propriul birou de arhitectură în 1990, alături de soțul său, Dorin Ștefan. DSBA este, probabil, unul dintre puținele birouri de arhitectură din România care se bucură de recunoaștere internațională, datorită numeroaselor premii acumulate de-a lungul timpului pentru soluțiile inovatoare pe care le-au conturat. Ulterior, Anda își deschide propria divizie de arhitectură de interior (PST-EST) și rămâne fidelă acestei nișe în proiectare, considerând munca sa complementară proiectării la scară mare. Fie că vorbim despre un hotel, o galerie, o locuință sau un spațiu public, lucrările ei sunt pline de energie – îmbină într-un mod inedit concepte puternice și rigoarea proiectării tradiționale, configurând spații cu o specificitate aparte.

 

Dintre proiectele Andei, reamintesc participarea la Pavilionul României la Expo 1993 din Coreea, Pavilionul României la Expoziția Universală EXPO 2005 din Japonia, Opera Center Cascade Building din București, Eurotower – Amenajarea interioară a sediului Generali, alături de o serie de proiecte de arhitectură de interior pentru Annart, ARCUB Batiștei, Casa Oromolu, Biroul de avocatură Bulboacă. Și lista continuă. Așadar, vă invit să parcurgeți un interviu cu Anda Ștefan, această arhitectă uber cool.

Casa Oromolu. Foto: Vlad Pătru

Mă preocupă începuturile în profesie și aș vrea să știu care a fost traiectoria dumneavoastră. Cum ați ales să deveniți arhitect? Care au fost începuturile în acest parcurs?

Am ales foarte devreme, urmare a profesoarei de desen din clasele V-VIII, pe care o chema Constanța Iancu și care ne urmărea cu atenție. Mie mi-a spus: „tu trebuie să faci arhitectură”, colegei și prietenei mele Anca Constantin: „tu trebuie să faci pictură” (pentru ca, astăzi, ea să fie un artist de succes internațional, acum pe numele de Anca Seel-Constantin), iar despre restul colegilor, doamna Iancu exclama rapid: „ceilalți la inginerie!”.

 

În familia mea erau deja mulți arhitecți, iar unchiul meu Marcus Berejnoiu, care avea un talent extraordinar la desen și pe care l-am poreclit Buchi (pentru că avea o evidentă aplecare spre buchiseală, spre amănunt), mi-a întărit alegerea și astfel… am dat primul examen pentru liceul de arhitectură, apoi al doilea pentru facultatea de arhitectură… 

Sediul Qreator. Foto: arh. Anda Ștefan. Execuție: Glassworks-Snug, Dragoș Săbăreanu

Privind retrospectiv, ne raportăm constant la momente care au conturat o anumită direcție în carieră, iar acestea devin determinante pentru povestea pe care o lăsăm în urmă. Care considerați că a fost cel mai important moment în profesie, până în prezent?

Cred că momentul în care, după revoluție, împreună cu soțul meu, Dorin Ștefan, am deschis biroul privat de arhitectură. Lucrasem anterior 2-3 ani într-un fel de hangar unde făceam proiectare la comun. Trăiam atunci un mic coșmar, o mare deziluzie după șase ani de facultate și de Club A. După o perioadă de acomodare cu noua realitate arhitecturală, dar și politică, deși încă destul de confuză în acei primi ani, mi-am dat seama că mă pot exprima mult mai liber în arhitectura de interior și, ca atare, mi-am constituit propriul ”cocoon”: PST-EST birou de proiectare (unde lucrez între București și Paris).

 

A existat vreun moment în trecut în care să simțiți o diferență între arhitecți și arhitecte, în practică?

Nu, nu în practica de arhitect, doar pe șantiere, unde executantul macho mai apare din când în când.

Sediul Qreator. Foto: arh. Anda Ștefan. Execuție: Glassworks-Snug, Dragoș Săbăreanu

Pentru mine e important să am alături oameni de la care să pot învăța constant. Deși nu e o practică apreciată local, mentoratul este esențial în conturarea unei cariere liniare. Ați avut mentori? Credeți în ideea de mentorat?

Am avut diferite experiențe benefice prilejuite de colegi din școală, de profesori, de… O colegă de școală primară m-a provocat spre lectură intensivă, în liceu, diriginta, Doamna Antonescu, prin umor și relaxare, ne-a pregătit pentru libera exprimare, iar în facultate, prin ușile deschise ale cabinetelor unor profesori, boboceam la concursuri și proiecte diverse și discutam, dezbăteam, devenind părtași la provocările arhitecturii internaționale ale momentului: arhitectura japoneză, James Stirling, Richard Meier etc.

Analizând proiectele realizate de dvs. până acum, care credeți că sunt valorile lor comune?

Poate că trebuie menționată predilecția spre soluțiile mai puțin uzuale, mai puțin strict funcționale, spre materiale noi, spre designul de mobilier, spre contrastul vechi-nou, toate puse la un loc.

 

Privind în ansamblu, care este filosofia biroului? Ați construit aceste valori pe parcurs sau le-ați imaginat încă de la început?

Cum spuneam, după revoluție, lumea care mi s-a deschis, destul de brusc, m-a scos din marasmul comunist și am acumulat cu nesaț tot ce-mi lipsise în facultate: lumea largă a creativității, Viena, Paris, Barcelona, Londra, New York. Am acumulat și am produs. Am produs și am acumulat. Da: parcurs după parcurs, experiențe peste experiențe.

Jo Café. Foto: arh. Anda Ștefan. Execuție: Glassworks-Snug, Dragoș Săbăreanu

Care considerați că sunt cele mai mari obstacole în practica de arhitectură din România?

Obstacolele sunt multe: mentalitatea, lipsa de cultură estetică, bugetele restrânse și limitative ca mentalitate, slaba calificare a executanților, legislația necompetitivă și necooperantă pentru succes și calitate.

 

Care sunt procesele dezvoltării unui proiect? De unde începeți? Cum integrați desenul analog în procesul digital de lucru?

Simplu: locul și spațiul pe care le am la dispoziție, analiza existentului; ideile îmi vin din parcurgerea spațiului, fac schițe de mână la fața locului, de multe ori pe pereții alb-murdar. În primă instanță asociez texturi, culori, după care, împreună cu colegii mei, dezvoltăm și detaliem pe computer. În ultimul timp, sunt într-o ipostază ideală, încă de la început, de la prima vizită pe șantier, merg împreună cu executantul. Lucrăm la pachet. Este extraordinar.

Jo Café. Foto: arh. Anda Ștefan. Execuție: Glassworks-Snug, Dragoș Săbăreanu

Este interesant felul în care ați ajuns să comprimați aceste două experiențe și să proiectați multidisciplinar încă de la început. Ați aplicat cu reușită acest sistem până acum?

Sunt două exemple din ceea ce spuneam anterior, experiența cu executantul la picior: Cafeneaua Jo Café din Câmpina și Cabinetul notarial „Gutnic și Cânipă” din Bulevardul Aviatorilor,  București.

 

Ambele lucrări sunt expresia acestei colaborări intrinseci proiect-execuție, care aduce un aport semnificativ și particular și care permite inclusiv realizarea de mobilier fix handmade. Cafeneaua combină spațializarea rețelei metalice cu placaje din ceramică și plante naturale, ceea ce-i conferă o atmosferă estivală, deschisă și primitoare, iar dincolo, la cabinetul notarial, tinerețea beneficiarilor se regăsește în soluția unui aranjament care iese din tiparul notariatului, adesea posac și funcțional, și devine un spațiu modern, unitar, colorat și proaspăt.

Apartament reconversie birouri-locuințe. Imagini: arh. Anda Ștefan, arh. Kristina Bokos

Ce proiecte dezvoltați în prezent? Ce urmează?

Acum avem în lucru conversia, la ordinea zilei, a unui spațiu multietajat de birouri în apartamente. Provocarea fiind, în primul rând, realizarea peretelui cortină – de fapt bandouri de sticlă continue, caz în care am optat pentru panouri glisante la interior, care să aducă intimitate și unitate compozițională, dar și multe „urme” structurale pe care le-am asimilat și convertit în design domestic.

 

Lucrăm, apoi, la intervenții într-o casă foarte personalizată și cu iz istoricist.

În așteptare, avem un boutique hotel, la Sinaia. La acest proiect, provocarea amenajărilor interioare vine dinspre soluția de arhitectură, care încearcă ea, arhitectura, convertirea Fachwerk-ului din contextul istoricist spre o expresie a timpului nostru.

Apartament reconversie birouri-locuințe. Imagini: arh. Anda Ștefan, arh. Kristina Bokos
„O cultură în care femeile nu erau acceptate în școala de arhitectură până în anii 1970 nu se poate schimba de pe o zi pe alta și fără o reprezentare mai mare a femeii în această profesie.” arh. Anda Ștefan

Interviu publicat în igloo #208 / Ucraina / iunie-iulie 2022

 

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0