Arhitectura la feminin: O conversație cu Anda Ștefan

25 iulie 2022

Arhitectura la feminin: O conversație cu Anda Ștefan

INTERVIU REALIZAT DE: Anda Zota FOTO PORTRET: Cornel Lazia

Anda Ștefan are o vastă experiență în designul sustenabil și în cercetarea de arhitectură și design, lucrând la proiecte de amplitudine diferită în arhitectură rezidențială, design urban și industrial. Cariera sa a avut o traiectorie constant ascendentă: Anda a hotărât să devină arhitect chiar din adolescență, urmând cursurile Liceului de Arhitectură din București și ulterior absolvind Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Apoi, pentru a închega cunoștințele acumulate, Anda a plecat în Toronto pentru a urma cursurile York Management School, fapt ce i-a deschis universul către arhitectura internațională.

Cu studiile proaspăt încheiate și cu planuri și perspective îndrăznețe, Anda își deschide propriul birou de arhitectură în 1990, alături de soțul său, Dorin Ștefan. DSBA este, probabil, unul dintre puținele birouri de arhitectură din România care se bucură de recunoaștere internațională, datorită numeroaselor premii acumulate de-a lungul timpului pentru soluțiile inovatoare pe care le-au conturat. Ulterior, Anda își deschide propria divizie de arhitectură de interior (PST-EST) și rămâne fidelă acestei nișe în proiectare, considerând munca sa complementară proiectării la scară mare. Fie că vorbim despre un hotel, o galerie, o locuință sau un spațiu public, lucrările ei sunt pline de energie – îmbină într-un mod inedit concepte puternice și rigoarea proiectării tradiționale, configurând spații cu o specificitate aparte.

Dintre proiectele Andei, reamintesc participarea la Pavilionul României la Expo 1993 din Coreea, Pavilionul României la Expoziția Universală EXPO 2005 din Japonia, Opera Center Cascade Building din București, Eurotower – Amenajarea interioară a sediului Generali, alături de o serie de proiecte de arhitectură de interior pentru Annart, ARCUB Batiștei, Casa Oromolu, Biroul de avocatură Bulboacă. Și lista continuă. Așadar, vă invit să parcurgeți un interviu cu Anda Ștefan, această arhitectă uber cool.

Mă preocupă începuturile în profesie și aș vrea să știu care a fost traiectoria dumneavoastră. Cum ați ales să deveniți arhitect? Care au fost începuturile în acest parcurs?

Am ales foarte devreme, urmare a profesoarei de desen din clasele V-VIII, pe care o chema Constanța Iancu și care ne urmărea cu atenție. Mie mi-a spus: „tu trebuie să faci arhitectură”, colegei și prietenei mele Anca Constantin: „tu trebuie să faci pictură” (pentru ca, astăzi, ea să fie un artist de succes internațional, acum pe numele de Anca Seel-Constantin), iar despre restul colegilor, doamna Iancu exclama rapid: „ceilalți la inginerie!”.

În familia mea erau deja mulți arhitecți, iar unchiul meu Marcus Berejnoiu, care avea un talent extraordinar la desen și pe care l-am poreclit Buchi (pentru că avea o evidentă aplecare spre buchiseală, spre amănunt), mi-a întărit alegerea și astfel… am dat primul examen pentru liceul de arhitectură, apoi al doilea pentru facultatea de arhitectură…

Privind retrospectiv, ne raportăm constant la momente care au conturat o anumită direcție în carieră, iar acestea devin determinante pentru povestea pe care o lăsăm în urmă. Care considerați că a fost cel mai important moment în profesie, până în prezent?

Cred că momentul în care, după revoluție, împreună cu soțul meu, Dorin Ștefan, am deschis biroul privat de arhitectură. Lucrasem anterior 2-3 ani într-un fel de hangar unde făceam proiectare la comun. Trăiam atunci un mic coșmar, o mare deziluzie după șase ani de facultate și de Club A. După o perioadă de acomodare cu noua realitate arhitecturală, dar și politică, deși încă destul de confuză în acei primi ani, mi-am dat seama că mă pot exprima mult mai liber în arhitectura de interior și, ca atare, mi-am constituit propriul ”cocoon”: PST-EST birou de proiectare (unde lucrez între București și Paris).

A existat vreun moment în trecut în care să simțiți o diferență între arhitecți și arhitecte, în practică?

Nu, nu în practica de arhitect, doar pe șantiere, unde executantul macho mai apare din când în când.

„O cultură în care femeile nu erau acceptate în școala de arhitectură până în anii 1970 nu se poate schimba de pe o zi pe alta și fără o reprezentare mai mare a femeii în această profesie.” arh. Anda Ștefan

Acesta este un fragment din interviul cu arh. Anda Ștefan. Completul și complexul articol îl găsiți în albumul Arhitectura la feminin.

Interviul face parte din albumul Arhitectura la feminin / martie 2023 / aducând un omagiu femeilor care au ajutat la conturarea unui viitor echitabil în profesia de arhitect, prin recunoașterea muncii valoroase, a angajamentului pentru excelență în arhitectură și design, a implicării și dezvoltării profilului femeilor în arhitectură. Albumul aduce împreună protagoniste ale arhitecturii locale, cu contribuții desăvârșite în lărgirea industriei arhitecturii

Tag-uri: