fbpx

În București, pe ulița Negustorilor

ARHITECTURĂ: BAUKUNST DGTEXT: Cristian Brăcăcescu FOTO: Arthur Țințu

Pe vremea când vocabula mahala nu avea conotații peiorative, ci desemna simplu un grup de case ai căror locatari erau enoriașii bisericii omonime, mahalaua Negustori avea rădăcini trainic înfipte în mijlocul orașului. Nu era chiar inima târgului, dar nici mărginime, urbea dăduse mult în clocot peste barierele din veacul al XVII-lea. La fel și locuitorii, deși nu făceau parte din protipendadă, aveau un statut social pe care și-l etalau cu mândrie. Paradoxal, în mahalaua negustorilor nu erau prăvălii. Negustoria se făcea în marile hanuri de pe Lipscani și Gabroveni, ori colea mai aproape, pe Calea Moșilor. În zonă își aveau doar locuințele, ridicate pentru confortul și prestigiul familiei.

Reflexul acestei mentalități, transmisă pe parcursul câtorva generații, se vădește și în clădirea ce face obiectul acestui articol. Primul dintre proprietarii identificați în studiul istoric întocmit de arh. Hanna Derer a fost Costache Păucescu. Pe la mijlocul sec. al XIX-lea, avea o casă adunată, de târgoveț, în centrul parcelei. Ulterior, imobilul intră în posesia familiei Racoviceanu. Doctorul chirurg Alexandru Racoviceanu (1851-1896) îi solicită în 1883 lui Paul Gottereau, unul dintre cei mai reputați arhitecți ai epocii, proiectul unei locuințe reprezentative.

Fără a avea grandoarea – nici dimensiunile – palatelor de pe Calea Victoriei, clădirea impune prin volumele puternic reliefate care domină fațada principală, prin ierarhia bine dozată a golurilor și prin decorul specific, dar nu excesiv, însușit de arhitect la École des Beaux-Arts din Paris. La intrare, aleea pentru trăsuri dă ocol unui rond de flori. Pare să fi fost un model foarte agreat în zonă, căci planul topografic din 1911 îl consemnează în vecini, la nr. 7 și 23 (casele Haitas și Paleologu), și după colț, pe strada Cernica, la nr. 4 și 11-bis (casele Rainoff și dr. Obreja).

alee_IMG_0266

În perioada interbelică, Racovicenii și-au extins proprietatea cumpărând și casa alăturată, de pe strada Culmei, în care s-a instalat magistratul N. Racoviceanu, probabil un fiu al doctorului. Și căminul părintesc a suferit modificări: podestul de pe care se cobora în curtea din spate a fost înlocuit printr-o mică terasă cu două rampe. O inițiativă curajoasă și benefică a actualei restaurări a înlocuit această intervenție tardivă cu o extindere vitrată. Legătura cu anexa din colțul curții și amenajarea mansardei dublează practic suprafața utilă a casei, iar scara nou creată suplimentează conexiunile pe verticală și, implicit, valențele funcționale ale imobilului.

Pe fațadele corpului principal, vizibile din stradă, ca și la interior, au fost fidel restaurate și completate ornamentele originare. Pentru a le menaja, consolidările cu tiranți și cu centuri de beton armat au fost disimulate în grosimea zidăriei. Deasupra plafonului cu stucaturi s-a realizat o rețea de grinzi metalice, intercalate între grinzile de lemn existente. Pe parcursul lucrărilor au apărut și dificultăți neprevăzute: pereți ușor decalați, cărămizi de mărimi diferite, rău întrețesute, mortare slabe. Pentru a le remedia au fost necesare înlocuiri și țeseri de zidărie. La fundații s-au efectuat subzidiri generale și s-a refăcut hidroizolația.

 

În forma sa finală, proiectul exprimă sincron un deplin respect pentru valorile de patrimoniu și o puternică amprentă personală.

PROIECT: Restaurare, reabilitare și extindere imobil; AMPLASAMENT: str. Negustori nr. 16, sector 2, București; ARHITECTURĂ: BAUKUNST DG; ECHIPA: dr. habil. arh. Hanna Derer, arh. Gabriel Cârstea Alexandru, arh. Riga Fereu Constantin; STRUCTURĂ: Inginerie Civilă, ing. Voicu Cristian, ing. Vasile Mihachioaie; STRUCTURĂ: General Lux Therm, ing. Gică Pistalu, ing. Simion Daneliuc; ANTREPRENOR GENERAL: Aedificia Carpați, ing. Ioan Mosica; FINALIZAT: 2022

 

Articol publicat în igloo #213 / Material / aprilie-mai 2023

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0