fbpx

La hora del vermut sau cel mai însorit aperitiv

Foto: Giorgio Trovato/Unsplash

TEXT: Manuela Zipiși

Dulceag-amărui, rubiniu sau verzui, translucid, vermutul este o licoare care se asortează cel mai bine cu ora aperitivului, în însorita Spanie, unde rămâne după ani și ani printre cele mai populare băuturi, unind generații și neconcurând în mod serios decât cu paharele de bere la draft (cañas). Dar până să ajungă în Spania în secolul al XIX-lea pe filieră italiană, e cazul să amintim că originea băuturii se leagă de numele lui Hipocrate, care, punând la macerat flori de pelin și frunze de frăsinel, a conceput rețeta. La finalul secolului al XIX-lea, vermutul începe să fie produs și la Barcelona, devenind apoi popular în toate regiunile Spaniei.

Dintre cele două forme de vermut existente, cel alb (despre care se spune că ar fi fost inventat de francezi pornind de la vermutul roșu, italian, apoi produs și de italieni) și cel roșu, în Spania cel de-al doilea este fără doar și poate campion. Vermutul roșu face casă bună cu o felie de portocală și cu una sau chiar trei măsline verzi, mai ales când acompaniază o masă plină de tapas și, în mod special, când se bea la draft (vermut de grifo). Ceva mai amar decât fratele său italienesc, vermutul roșu spaniol este savurosul pretext al călătoriei din acest număr, care ne poartă, pahar după pahar, din Madrid până în însorita Palma de Mallorca.

gaby-yerden-D00IdrtZdDc-unsplash
©Gaby Yerden/Unsplash

În capitala spaniolă, zilele pot curge agreabil între o plimbare prin Retiro sau Casa de Campo, o expoziție la muzeul Thyssen-Bornemisza și cât mai multe opriri la terasele din piațete sau în baruri. Nu de puține ori, călătorul însetat primește în compania paharului de bere ori vermut comandat ceva de ronțăit, dar, atenție, nu toate tavernele sau restaurantele au vermut de grifo. Unul dintre locurile unde tapas-urile care vor însoți vermutul sunt delicioase se află nu departe de parcul Retiro. La Castela este exemplul clasic de tavernă spaniolă (care are și parte de restaurant) unde te poți intersecta cu mulți localnici, dar puțini turiști, și poți mânca la bar (ori unde se găsește un colț liber) unele dintre cele mai savuroase raciones, printre care ensalada de ventresca, tomate y pimientos asados sau solomillo con setas. În căutarea vermutului de grifo, Madridul se poate vizita la pas, din centru, până în cartiere pitorești precum Chueca sau La Latina.

Restaurant La Castela/Madrid, foto ©Manuela Zipiși

Și vorbind despre zonele cele mai turistice, Gran Clavel, o vermuterie șic, îți iese în cale chiar pe cel mai aglomerat bulevard al Madridului, Gran Via, găsindu-și loc într-o clădire proiectată de către arhitectul Cesáreo Iradier, în 1917, când s-au efectuat lucrări de lărgire a faimosului bulevard. Reabilitat în 2002, impresionantul edificiu al Hotelului de las Letras a devenit, la parter, casa vermuteriei Gran Clavel, care, grație unui decor retro-cald, cu blaturi de marmură, scaune înalte, și mai ales, grație impresionantelor ferestre care o deschid către bulevard și oraș, devine locul potrivit pentru a descoperi o selecție serioasă de vermut din toate regiunile Spaniei. O plimbare mai târziu, pe străzi înguste și prin cartiere istorice, consemnăm alte două opriri demne pe harta vermutului de grifo spaniol. Mai întâi, o adevărată instituție, Taberna de Ángel Sierra din Chueca, cu o tradiție care datează din 1917 și cu apariții inclusiv în cinematografia lui Pedro Almodovar. Apoi, La Esperanza, un bar discret din Lavapiés, unde vermutul e musai să fie încercat în compania unei porții de tortilla și a tiramisu-ului din meniu.

Taberna de Ángel Sierra/Madrid, foto ©Manuela Zipiși

Cine a zis că tapas-urile nu pot vira spre fine dining nu a ajuns încă la El Camino, în Palma de Mallorca. Insulele au o savoare aparte, iar Mallorca nu face excepție, între natura cu colțuri încă sălbatice și plajele însorite. La El Camino, un spațiu lung invită la barul-masă experimentarea unui meniu de tapas-uri creative însoțite de vinuri locale și de serie mică din întreaga lume. Semnat de Studioul Elsa Oliveras, designul de interior se prezintă sub forma unui elegant bistro atemporal, unde bucătăria complet deschisă asigură ochiului înfometat întreg spectacolul preparării. Meniul, bazat pe simplitate, propune într-o listă scurtă, dar consistentă, feluri consacrate ale gastronomiei spaniole și a celei insulare with a twist, cum ar fi tortilla de gambas y piquillo sau pulpo a la plancha, mojo rojo. Cât despre băut, încheiem festinul nu cu un pahar de vermut, ci cu unul de Jerez, considerat unul dintre cele mai versatile vinuri din lume.

Restaurant El Camino/Palma de Mallorca, foto ©Manuela Zipiși
Tortilla de gambas y piquillo/El Camino, ©Manuela Zipiși
Coșul de cumpărături108
-
+
-
+
-
+
Total
5.772,88 lei
Continuă cumpărăturile
108