fbpx

Mic popas #degustbun în istoria vieții private: Caiete de Rețete

INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Caiete de Rețete

Care este primul lucru ce ne traversează mintea atunci când auzim despre caiete de rețete? Cel mai probabil, un caiet dictando pe care bunica sau mama îl deschideau frecvent în copilărie, mai mult ca sigur moștenit, unde se așternuseră caligrafic și în tihnă ingrediente, gramaje, trucuri… un mic univers al secretelor bucătăriei grație cărora apăreau miraculos supe, tocănițe ori pufoase prăjituri. Caietele de rețete sunt o moștenire cultural-gastronomică care merită un capitol sau chiar mai multe în cartea istoriei vieții private din perioada comunistă și nu numai. Echipa proiectului Caiete de Rețete pare să creadă în acest lucru iar anul trecut au început să se realizeze efectiv primii pași ai arhivării caietelor de rețete și a poveștilor acestora pe platforma caietederetete.ro.

De atunci, echipa – Anca Dănilă și Andrei Dudea – a avut ocazia să consemneze, filmeze, asculte și chiar să îi cunoască pe unii dintre autorii și posesorii caietelor de rețete, oferindu-le ocazia să rememoreze și să se reconecteze cu istoriile propriilor familii. În toamna anului trecut o parte dintre caietele de rețete s-au alăturat unor fotografii de arhivă și altor amintiri în cadrul unei expoziții la Garaj Deschis în Drumul Taberei, iar în prezent echipa este activ prezentă pentru documentare în Piața Astra din Brașov. Despre această inițiativă care rămâne, dincolo de cercetarea antropologică, de prilejul rememorării și de bucuria interacțiunii, un omagiu adus gospodinelor și rețetelor care ne populează memoria afectivă, am discutat cu antropologul Anca Dănilă.

 

 

Cum a demarat proiectul „Caiete de Rețete”,  acest omagiu dedicat celor care „ne-au adus acasă rețetă cu rețetă”?

 

Ideea proiectului a apărut pe băncile Facultății de Etnologie, undeva prin 2017. Noua perspectiva de a vedea lumea, cea a antropologului, a deschis un nou univers, unul în care cotidianul și gesturile lui încep sa aibă o altă valoare. Iar acea valoare, cum este cazul Caietelor de Rețete, poate avea și calitate de zestre a istoriei mici pe care o pregătești responsabil pentru generațiile ce vin. Un simplu caiet de rețete, de exemplu, ascunde în el intimitatea unei familii și prietenii, detalii nescrise ale felului inovator în care ai noștri au făcut față vremurilor, s-au adaptat de la sat la oraș, au învățat ospitalitatea citadină sau obiectele lui „la bloc”.

 

Proiectul a demarat anul trecut, când și-a găsit oamenii potriviți. Prin cele trei finanțări  obținute în 2022, am reușit să facem un prim pas din cei mulți pe care ni i-am propus, să arhivăm în cadrul platformei www.caietederetete.ro 60 de caiete și o parte din poveștile lor, o serie de 18 mini-documentare cu păstrătorii acestora, 15 restaurante și patiserii în rol de Ambasadori, teren, cercetare locală și interacțiune directă cu oamenii orașului.

 

În 2023 continuăm cercetarea, colectarea caietelor și dialogul cu deținătorii lor, printr-o nouă finanțare obținută de la Primăria Brașov. În acest an ducem acest proces mai departe, trecând la nivelul aprofundării experiențelor, cercetării și relației cu locuitorii brașoveni, staționând cu tot procesul de documentare în Piața Astra. Până la finalul lunii octombrie vom amenaja un fost spațiu comercial într-o expoziție cu poveștile și caietele adunate, aprovizionăm tarabele cu rețete din caiete adaptate la ingredientele vânzătorilor și la sezon, în dorința de a aduce împreună cultura piețelor, rețetelor, gătitului și a meselor împreună.

Care sunt criteriile de selecție ale proiectului?

 

Singurul criteriu este Caietul de Rețete. Cei cu care interacționăm să-l aibă și să-și dorească să îl pună lângă celelalte deja adunate, ca parte din zestrea pe care vrem să o lăsăm prin această arhivă.

 

 

Câte ceva despre întâlnirile cu unele dintre gospodinele posesoare de caiete de rețete?

 

Sunt întâlniri emoționante, cu amintiri provocate de caiet ce gravitează în jurul familiei, prietenilor, colegelor de la care s-au cules rețete și care fac acum tradiție la mesele care-i adună pe toți ai casei.

 

Toate discuțiile pe care le avem cu cele care au avut și au în grijă caietul oferă şansa rememorării momentelor care l-au construit, a tuturor celor care au contribuit la el sau au beneficiat de pe urma lui, oferind ocazia unei mai bune înţelegeri a trecutului recent pentru generații diferite.

 

 

Cum au reacționat oamenii la întâlnirea cu acest univers în cadrul expoziției din Drumul Taberei, de la Garaj Deschis?

 

Universul caietului a venit cu acel familiar necesar, cu bucuria că există recunoștință pentru gestul de a aduce acasă gustul preferat găsit prin ceilalți și împărtășit cu cei dragi. Au fost oameni care s-au bucurat să vadă rețetele lor și la alții, au comparat ingredientele, au descoperit noi rețete, s-au emoționat la petele adunate în paginile caietelor desfăcute, au trăit, chiar și pentru câteva clipe, trecutul nostalgic prin amintirile tinereții  care construiesc identitatea propriei vieți.

Care ar fi câteva dintre ingredientele identității gastronomice românești, așa cum le-ați perceput după demararea proiectului?

 

Dat fiind că bună parte dintre caiete sunt scrise după alfabetizarea în masă din perioada comunistă, ingredientul cel mai des întâlnit este inovația, felul în care ai noștri, dacă ne gândim la perioada 1980-1995, s-au descurcat să combine puținele ingrediente existente. Iar dacă ar fi să vorbim concret, în ingrediente punctuale, nuca este de departe cea mai des întâlnită. Nu există caiet care să nu conțină cel puțin 4-5 rețete pe bază de nucă. Chiar ne gândeam la un moment dat că nuca are toate motivele să devină emblemă de țară, la câte rețete o includ.

 

 

O rețetă preferată din copilărie?

 

Alivencile. Sunt născută în Suceava, cu o parte din copilărie petrecută în Botoșani, pe malul Prutului. În ambele zone alivencile sunt de nelipsit. Și da, în caietul de familie, rețeta lor stă la loc de cinste. E o rețetă culeasă de tata de la o cunoștință din satul în care s-a născut.

 

 

Ce anume nu ar trebui să lipsească de la o cină #degustbun?

 

Ingredientele de sezon, pentru că doar așa putem scăpa de mirarea prețurilor la cireșele de la raft din luna februarie.

 

 

Ce urmează în această călătorie antropologic-culinară?

 

Ne dorim să ajungem cu proiectul în cât mai multe orașe din România, miza fiind patrimonizarea schimbului de rețete, iar pentru asta ne-am propus să facem o radiografie cât mai detaliată a caietelor. Ne mai dorim să facem și un muzeu al Caietelor de Rețete, iar dacă ar fi să visăm până la capăt, chiar nouă, câte unul pentru fiecare regiune a țării. Avem pe foaie multe derivate din acest concept, dar le luăm pe rând. 🙂

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0