Imaginația arhitecților s-a oprit asupra stâncilor de granit sculptate de vânt sau de unduirea apei transparente, luminate de soare, pe fundalul mediteraneean când verde, când arid. Ceva din frumusețea și firescul eroziunii acestor formațiuni s-a transferat și în gestul arhitectural de a lăsa materia dezgolită și de a-i anticipa transformarea, maturizarea în timp.

 

Intervenția în spațiu a fost pentru cei trei arhitecți un prilej de a spune o poveste a locului, dar și de a recrea un tablou. Interiorul restaurantului preia contururile sinuoase ale unei peșteri luminoase, cu tonuri telurice calme, primitoare, intime, ce trimit la o dimensiune temporal-spațială străveche.