Alexey, care au fost începuturile biroului de arhitectură Sivak & Partners?
Am început acest parcurs în urmă cu 8 ani, alături de partenerul meu Dmitry care, pe vremea aceea, era șeful meu direct. Aveam o mică încăpere într-un apartament din Odesa de unde lucram și pe care o numeam, ca atare, „birou”. Raportându-ne la vremurile acelea, lucrurile funcționau bine sub această formulă: eram doar patru băieți, iar atmosfera era foarte relaxată și plăcută și compania celuilalt ne stimula profesional. După un timp, structura studio-ului s-a schimbat, iar eu și Dmitry am devenit parteneri.

 

Și acum care este structura biroului vostru?
Pe 23 februarie anul curent, aveam o echipă de 23 de membri, însă prezentul ne provoacă multe incertitudini, așa că nu știm care va fi componența echipei noastre câtă vreme încă se desfășoară războiul.

 

Ce tipuri de proiecte dezvoltați în mod curent?
Lucrăm, în general, la proiecte diferite, de la spații comerciale, la birouri, locuințe private, restaurante, studio-uri de înfrumusețare, chiar și apartamente și penthouse-uri, cluburi de fitness etc. Practic, oferim un spectru foarte larg de servicii. De obicei, lucrăm la peste 50 de proiecte în paralel, acestea fiind în stadii diferite de dezvoltare și construcție.

 

Și cele mai recente proiecte?
Dintre proiectele recente, probabil că ar trebui menționat salonul de înfrumusețare din Kyiv, pe care am reușit să îl deschidem în vara anului 2021. De asemenea, restaurantul Daily și gelateria Taju Cafe din Odesa sunt proiecte dragi. Gelateria a presupus realizarea unui design destul de nonconformist, care ne-a atras încă de la început. Am încheiat construcția în ianuarie 2022 și abia terminaserăm sesiunea foto când războiul a început, iar în situația dată am decis să amânăm publicarea fotografiilor. Ne dorim însă foarte tare ca acest loc să se redeschidă (și ca războiul și orice altă formă de activitate armată să înceteze), astfel încât să ne putem bucura de atmosfera particulară a spațiului.

 

Și care este situația actuală a biroului vostru? Unde sunteți acum? Reușiți să lucrați, chiar și în acest context?
Echipa noastră lucrează acum din străinătate, din Europa și Statele Unite ale Americii, însă eu și partenerul meu Dmitry suntem încă în Ucraina. Încercăm să rămânem concentrați pe muncă și determinați să mergem mai departe, iar în același timp să interacționăm cât mai des cu potențiali clienți din Europa și State, lărgindu-ne astfel contextul lucrativ, mai ales în situația în care proiectele noastre locale sunt sistate. Ne extindem; de exemplu, acum realizăm un concept de arhitectură pentru un cartier rezidențial din Cipru și niște proiecte pentru KSA. Suntem norocoși deoarece clienții noștri de bază ne susțin în continuare, comisionându-ne pentru proiecte mai mici care să ne mențină biroul pe linia de plutire. Și suntem extrem de recunoscători pentru asta.

 

Care este impactul imediat al războiului asupra vieților, familiilor voastre, însă și asupra echipei Sivak & Partners? Cum ați reușit să vă reorganizați?
Când ceasul arăta ora 5, în dimineața de 24 februarie, am auzit primele rachete explodând. Acela a fost momentul în care viața pașnică și liniștită pe care o trăiam până atunci a încetat să mai existe atât pentru noi, cât și pentru toți cetățenii țării noastre. În următoarele 3-6 zile, aproape toți ne-am mutat în zona de vest a Ucrainei sau în străinătate, în diferite țări din Europa. Am încetat toate proiectele pe care le derulam în Rusia și am sistat, temporar, toate proiectele pe care le realizam pe teritoriul țării nostre. Toată lumea își proteja propria viață în zilele acelea, ne preocupam de elemente de bază ale supraviețuirii. Noi, la birou, am încercat să fim un real sprijin pentru întreaga echipă, astfel încât să îi ajutăm pe toți să treacă granița și să se poată reacomoda în alte orașe europene.

 

Cum pot arhitecții și designerii ucraineni și internaționali să ajute comunitatea creativă în această situație fără precedent?
Această întrebare are un răspuns foarte complicat. Cred că refugiații au, cel puțin în primă fază, nevoi de bază, care pot fi parțial acoperite de comunitatea europeană de design, dar dacă ne referim la aspecte particulare, cred că ne este limpede că războiul nu se va încheia nici prea curând, nici cu consecințe insesizabile, ceea ce presupune ca cetățenii care au ales calea migrației să își găsească, cel puțin pe perioadă temporară, un loc de muncă în orașele europene. Artiștii și arhitecții ucraineni au nevoie de îndrumare în acest sens, deoarece sistemele noastre sunt
foarte diferite de cele din afara țării. Este esențial să rămânem optimiști, să ne concentrăm atenția pe elemente pozitive, să analizăm, să grupăm și să acționăm.

 

Care sunt sentimentele și gândurile tale acum? Care sunt mesajele pe care vrei să le transmiți comunității internaționale?
Am acordat deja o mulțime de interviuri și am încercat să răspândesc mesaje despre nevoile ucrainenilor, despre tot ceea ce se întâmplă la nivel politic etc. Acum, după atâta timp, mă simt deja epuizat și mă întristează că ne aflăm încă în stare de război. Sunt în Ucraina și văd zilnic ce daune produc rușii. Este îngrozitor. Singurele gânduri pe care ne concentrăm este ca Ucraina să câștige războiul și să îi putem pedepsi pe cei responsabili, până la cele mai extinse limite ale legii. Ca multe dintre studio-urile de design din Ucraina, încercăm să pătrundem pe piața europeană și din State și ar fi minunat pentru noi să reușim să ne putem bucura de deschiderea clienților internaționali spre arhitecți ucraineni. Încrederea lor ne-ar fi de foarte mare ajutor pentru a ne putea adapta la vremurile pe care le trăim.