Clădirea propusă de Studio Anne Holtrop în Bahrain găzduiește o galerie de artă, cu o colecție amplă expusă vizitatorilor și o arhivă de lucrări contemporane impresionante. Planimetria alungită este construită din două încăperi cu suprafețe identice și un miez structural: forma liniară disipă astfel atenția de la plan spre fațadă, care devine element spațial principal.

Conturând un limbaj cu o poetică sensibilă, fațada pare o compoziție riguroasă de asize așezate ortogonal, cu registre separate de elemente liniare. Pereții structurali sunt realizați din beton turnat în nisip ― procedură realizată in situ, care dă materialului o textură organică, cu relief vizibil, aproape geologic. Fiecare perete are o formă diferită, rezultând o clădire cu aspect monolitic, brut. Betonul trece aici printr-un proces de impregnare, cu memorie a pozitivului și negativului. Marginile panourilor arată ca tăieturi artificiale în piatră, dure, carteziene. Pe măsură ce materialul se așează fluid în forma de turnare, se pierde în mod inevitabil controlul asupra formei, rezultatul fiind deopotrivă imprevizibil și unic, identitar. 

Interiorul replică exteriorul, păstrând finisajul brut al betonului. Ferestrele pot fi obturate cu obloane mari, care blochează lumina și schimbă dinamica spațiului. Aceste panouri amovibile, cât și ușa accesului principal sunt realizate din aluminiu turnat în nisip (același principiu ca la elementele structurale ale fațadei) cu relieful orientat către interior. Spre deosebire de pereții de fațadă, turnați în masă, aceste panouri sunt goale pe interior, reducând greutatea finală.

Arhitectura lui Anne Holtrop pleacă adesea din afară, de la căutări formale abstracte, desene din bete de cerneală sau forme atent studiate, specifice, autonome. Transformarea lor în arhitectură determină acele construcții spațiale neașteptate, care generează ceea ce Holtrop numește „arhitectură posibilă” ― într-un fel, totul poate deveni arhitectură.