Artiști care au avut „colaborări” de succes cu IA în ultima perioadă pe care îi urmărești/admiri?

Sunt atrasă de artiști care transformă acești algoritmi în instrumente care depășesc digitalul, care estompează granițe și creează experiențe complexe. Iată trei:

Christian Mio Loclair a făcut Narciss: cu un braț robotic, o cameră și o oglindă, Narciss se autodescrie în timp ce se uită la el însuși, folosind un algoritm image-to-text.

Alexander Reben este autorul AI Am I? în care a creat în spațiul fizic lucrări imaginate de un IA, devenind curatorul și manufacturierul, nu autorul per se al acestor lucrări.

Memo Akten explorează limitările IA (chiar dacă într-o estetică nu chiar pe gustul meu): în Learning to See, lucrează cu un IA care încearcă să descifreze lumea înconjurătoare prin ceea ce vede. Însă, asemeni oamenilor, IA poate decodifica ceea ce vede doar prin prisma a ceea ce știe deja, nu-i așa?

O temere pe care o aveai înainte de a experimenta cu IA și care s-a risipit/transformat pe parcurs?

Mă așteptam ca procesul de lucru să fie diferit, dar mi-a depășit vast așteptările! De exemplu, eu sunt ceea ce partenerul meu numește „artist procesual” – pornesc cu o percepție schematică a unei idei; testez materiale, tehnologii; apoi această derivă semi-controlată prinde cheag, iar conceptul și materializarea lui merg în paralel pană se cristalizează reciproc. În Entropist, nu am putut face asta – totul a trebuit gândit în avans, de la arhitecturi IA și arhive, la interfață și (multe) detalii. În esență, teama mea de a pierde controlul a primit toți stimulii posibili pentru a fi îmbrățișată și apoi disipată.