fbpx

Teatrul Grivița 53

Mă alătur și eu grupului de susținători ai proiectului Grivița 53.

Motivele sunt cel puțin două. Primul, cel împărtășit de toți, este acela de a fi alături de o inițiativă culturală bună și necesară, iar al doilea este ceva mai particular, motivat de identitatea mea profesională. Vreau, ca arhitect și editor de arhitectură, să susțin în mod deschis și demersul arhitectural ce îmbracă proiectul Grivița 53. Deși știu că deocamdată nu e vorba în primul rând despre arhitectură aici, de la un moment dat va fi vorba foarte mult despre arhitectură. Prezența în oraș a clădirii teatrului și spațiile care vor întâmpina oamenii nu sunt altceva. Cochilia care va adăposti energiile creative puse în scenă și care, fără îndoială, va schimbă metabolismul urban al acelei zone se cheamă arhitectură.

Chiar dacă arhitectura este îndeobște discutată și înțeleasă prin formele și materialele care o compun, aici cred că trebuie vorbit de ceva mai mult. Trebuie vorbit, în primul rând, de un raport etic pe care un arhitect a ales să-l privilegieze în relația cu orașul în care trăiește și cu un fenomen cultural pe cale de a se naște. Codrin Trițescu, lucrând pro-bono, a ales să ofere pricepere, timp și resurse importante unui proiect doar pentru că a crezut în valoarea lui. Cât de mult înseamnă asta într-un timp al egoismului lucrativ și al lipsei de scrupule în dezvoltarea imobiliară vă las să decideți singuri. Pentru mine, proiectul lui Codrin reprezintă, în primul rând, un gest cu potențial de curățare a obrazului unei profesii destul de șifonate după ani de participări și complicități diverse la degradarea spațiului urban.

Opțiunea arhitecturală propriu-zisă îmi pare în egală măsură curajoasă, onestă și interesantă. Este curajoasă pentru că alege să pună în scenă un demers actual, contemporan, fără false reverențe unor epoci revolute, într-o zonă cu o valoare ambientală și patrimonială destul de importantă. Acolo unde mulți imaginează, senil-nostalgic, restaurări cuminți și proiecte cu iz de București de altădată, arhitecții Grivița 53 au decis altceva, preferând să se exprime în limbajul vremii. O consider onestă pentru că deși păstrează ceva din memoria locului prin conservarea clădirii existente, nu propune o extindere într-un limbaj arhitectural înrudit, refuzând pastișa istoricistă în favoarea unei expresii proprii, iar alăturarea celor 2 tipuri de arhitectură care se potențează reciproc face ansamblul cu atât mai interesant. Sper din tot sufletul ca execuția să nu prejudicieze cu nimic conceptul.

Pe scurt, aștept cu nerăbdare ca proiectul să devină realitate și să constat de visu valoarea lucrurilor la baza cărora am pus și eu, cu toată încrederea, o cărămidă.

_____

Mai multe despre întreg proiectul Grivița 53, primul teatru construit împreună, și despre cum îl poți susține, pe www.grivita53.ro.

 

aerian-01-b-copy-min-1024x576

aerian-macheta-01-a-copy-min-1200x800

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0