Transfer Cula Cartianu – Pensiunea La Moşie

Pensiunea La Mosie. Foto: Andrei Mărgulescu
Pensiunea La Mosie. Foto: Andrei Mărgulescu

Destul de mulţi oameni care au intrat în holul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti îşi amintesc de macheta Culei Cartianu, un monument de arhitectură construit în 1760 de ceauşul Hristea Enache Cartianu. În versiunea ţinută într-o vitrină de sticlă, combinaţia de lemn şi ipsos replică, în parte, caracterul acestei construcţii unice – apărat, dar afară.

În Bolovani, satul Cornăţelu, comuna Bălteni, judeţul Dâmboviţa, o pensiune numită „La Moşie” ne aminteşte, într-un limbaj contemporan, de demnitatea culelor şi în mod special de bogăţia spaţială a locurilor între, a spaţiilor intermediare din Cula Cartianu. Tema unei case-cetate este abordată intrigant de echipa de proiectare Prodid, pornind iniţial proiectul pensiunii de la coaja opacă a fostei săli de spectacol a căminului cultural, existentă în sit.

Chiar dacă acum ne adăpostim de aglomeraţie (nu de invazii cotropitoare), fuga la ţară rămâne un subiect arhitectural deschis, căruia echipa coordonată de arh. Şerban Sturdza i-a găsit un sens printr-un foarte interesant transfer tipologic. Menţinând atât caracterul rural, cât şi, să-i spunem, nimbul, volumul casei imaginate se dezvoltă – asemenea Culei Cartianu – în trei registre orizontale gradual conectate la exterior. Prispa ambelor niveluri continuă perimetral şi accentuează ideea de casă în casă.

Ahitectura şi modul de construire apropiat de un timp fără timp permit umbrelor binefăcătoare, spaţiilor deodată de afară şi de dinăuntru să amprenteze aproape arhetipal, vernacular, locurile casei. Învelitoarea de şindrilă pe acoperişul cu şarpantă în patru ape, streaşina largă cu colț rotunjit, ritmată de căpriori prinşi prelung de grinzi în cleşti şi stâlpii pătraţi sunt, toate, elemente din lemn care au la bază colţuri zidite din lut, ridicat pe structură de lemn. O vopsea albă unifică lemnul şi lutul în ton luminos.

Aproape de pământ, pe jos, plăci de terracotta cărămizii răspund ocrului cald al lemnului. Un parapet scund, acoperit cu solbang de piatră turnată devine, jos, loc de stat, iar mai sus, margine a locului deschis din pridvor. La numai o treaptă deasupra grădinii dimprejur, pridvorul parterului aduce trandafirii agăţători şi caprifoiul – suspendate pe pergola din stinghii simple – mult mai în spaţiul camerelor.

Lamele fine verticale gri albăstriu sunt parapetul transparent al etajului întâi, dar şi parasolarul prispei parterului, a cărui secţiune caracteristică aduce spaţiul şi mai aproape de scara umană. Lor le răspund lamele orizontale gri verzui închis care înveşmântează tăcut şi demn corpul casei. În acest miez ca un sâmbure, deschideri atent dozate, ferestre-uşi au tâmplării gri celest, luminos.

Un coridor ascendent ţinut de ziduri albe adăposteşte scara şi duce la ultimul nivel în locul deschis, dar acoperit. Podele de lemn unifică ambientul exterior de sub acoperişul întins, ca aripile unei păsări gigant, în planare. Astfel, cele 22 de locuri de cazare ale pensiunii „La Moşie” sunt adăpostite, dar şi deschise spre peisaj, configurând împreună cu cele două clădiri anexe un spaţiu de tihnă, locuri armonioase, în care te poţi retrage, simţindu-te apărat.

Poate că transferul Culei Cartianu în acest proiect rezidă tocmai în calitatea configurării unui spaţiu deschis cu caracter protector – un apărat, dar afară. „Pe un lot de pământ îngust şi lung, cu un pârâu greu perceptibil în spate, am vrut să construim o casă care să deschidă privirea spre sat şi să menţină caracterul rural” – arh. Şerban Sturdza.

***

Proiect: Pensiunea La Moșie; Regim de înălțime: P+1; Amplasament: sat Bolovani, localitatea Cornățelu, jud. Dâmbovița; Client: „La Moșie”; Suprafața construită desfășurată: 668 mp; Echipa de proiectare: arh. Șerban Sturdza, arh. Antoniu Baghiu, arh. Corina Stoianovici; Peisagistică: peisagist Nicolas Triboi; Rezistență: ing. Mihai Ursăchescu; Finalizat: 2015

Proiect prezentat în igloo #196_iunie-iulie 2020

Igloo 196_Arhitectura Verde