Mood board pentru un septembrie 2023 #degustbun
TEXT: Manuela Zipiși; FOTO: Alex Damian, George Enescu Festival
Septembrie stă sub semnul muzicii și nici nu s-ar putea altfel cu ediția 2023 a Festivalului „George Enescu” aflată în plină desfășurare imprimând Bucureștiului pe axa Ateneu-Sala Palatului o magie care ne creează, din doi în doi ani, o frumoasă și necesară dependență.
Este, așadar, luna muzicii clasice în oraș, grație Festivalului „George Enescu” care a debutat în 1958 și care ne deschide încă incredibil de generos ușa către fabulosul univers al celor mai prestigioase orchestre, muzicieni și dirijori contemporani, într-un program ce combină simfonii și concerte celebre cu opera sau surprinzătoare intersecții între muzica veche și cea nouă. Un tip de generozitate prin muzică care face ca fiecare concert să fie o fericită ieșire din cotidian. Vestea (și mai bună) este că spectacolele pot fi ascultate live de oriunde, pe pagina festivalului.
În pauzele de festival ale acestui debut de toamnă se poate savura la Zexe Braserie un George Enescu – prăjitura pe care Ana Consulea i-a dedicat-o celebrului compozitor (ciocolată, Grand Marnier și portocale confiate).
Iar pentru serile când nu se mai găsesc bilete la concertele de la Ateneu, se pot (re)vedea filme bune care au mizat pe fragmente muzicale clasice pătrunse iremediabil în ADN-ul cinematografic: „Vă place Brahms” (r. Anatole Litvak) cu Ingrid Bergman și Anthony Perkins mișcându-se printr-un Paris ce răsună etern în ritmul Simfoniei nr. 3 a lui Brahms; sau Adaggieto-ul Simfoniei nr. 5 a lui Mahler care punctează momente de mare intensitate în „Moarte la Veneția” (r. Luchino Visconti) sau „Decision To Leave” (r. Park Chan-wook).
Nu încheiem mood board-ul fără o carte care ne poate ajuta să înțelegem mai bine efectul muzicii asupra creierului nostru, – „Muzicofilia. Povestiri despre muzica si creier” -, în condițiile în care autorul, neurologul Oliver Sacks, credea că muzica ne poate „străpunge inima”. Iar Festivalul Enescu exact asta face.
