Diébédo Francis Kéré, arhitect, educator și activist social, a fost selectat ca laureat 2022 al Premiului Pritzker pentru Arhitectură, a anunțat Tom Pritzker, președintele Fundației Hyatt, care sponsorizează premiul ce este considerat la nivel internațional drept cea mai înaltă distincție a arhitecturii.

Francis s-a născut în Gando, Burkina Faso, și în prezent locuiește și activează în Berlin. Prin angajamentul față de echitatea socială și implicarea în utilizarea inteligentă a materialelor locale pentru a răspunde problemelor emergente ale schimbărilor climatului natural, munca sa se concentrează în țări marginalizate, în contexte încărcate de constrângeri și adversitate, unde arhitectura și infrastructura sunt, de cele mai multe ori, absente. Prin construirea de școli contemporane, instituții de sănătate, locuințe profesionale, clădiri civice și spații publice, adesea amplasate în situri în care resursele sunt fragile, expresia operelor sale depășește valoarea obiectului arhitectural în sine.

Lucrările lui Kéré ilustrează o expresie poetică a luminii, în manieră consecventă. Razele soarelui sunt filtrate în clădiri, curți și spații intermediare, depășind condițiile aspre de prânz specifice climelor tropicale, pentru a oferi locuri de liniște sau adunare. De exemplu, acoperișul de beton al bibliotecii școlii primare Gando a fost turnat în jurul unui grid din oale tradiționale din lut, care, odată extrase, au lăsat deschideri ce permit căldurii să se disperseze și luminii să invadeze interioarele. O fațadă construită din lemn de eucalipt înconjoară clădirea eliptică, conturând spații exterioare flexibile ce dispersează lumină pe verticală. Școala Benga Riverside (2018, Tete, Mozambic) are pereții modelați cu aceleași mici goluri recurente, permițând luminii și transparenței să trezească sentimente de încredere pentru studenții săi. Zidurile Centrului pentru sănătate și bunăstare socială (Laongo, Burkina Faso, 2014) sunt decorate cu un model de ferestre la diferite înălțimi, în dorința de a oferi vederi pitorești asupra peisajului pentru absolut toți utilizatorii spațiilor.

Care este rolul arhitecturii în contexte de penurie extremă? Care este abordarea corectă în practică, atunci când lucrezi împotriva tuturor posibilităților? Ar trebui ca arhitectura să fie modestă și să cedeze circumstanțelor adverse? Sau modestia este singurul mod de a fi pertinent și de a obține rezultate? Ar trebui ca arhitectura să fie ambițioasă pentru a inspira schimbarea? Sau ambiția riscă să fie deplasată, creând o arhitectură a unei simple iluzii?

Francis Kéré a găsit modalități geniale de a răspunde acestor întrebări și inspiră, munca sa dând putere și transformând comunitățile prin procesul de arhitectură. Sensibilitatea sa culturală nu oferă doar echitate socială și de mediu, ci și ghidaj în întregul proces, în conștientizarea căii către legitimitatea unei clădiri în conturarea comunității. El știe, din interior, că arhitectura nu este despre obiect, ci despre obiectiv; nu valorifică produsul, ci procesul. Întregul corp de lucrări al lui Francis Kéré ne arată puterea materialității înrădăcinată în context.