igloo 2022: cele mai citite articole online
Începem c-o destăinuire: orice-am face, la noi pe site cea mai accesată pagină rămâne shopul, cu zeci de albume și cărți și sute de reviste. Și miile de cititori care sunteți voi. Așa că vă mulțumim!
Altfel, încheiem un an cu câteva praguri bune: în februarie-martie am relansat site-ul, am editat și reeditat cărți și albume frumoase (unele chiar la cererea cititorilor), iar de curând, la împlinirea a 21 de ani, ne-am întinerit aspectul și avântul: igloo are logo nou, o prezentare grafică mai subtilă, contemporană, un sumar mai dinamic, atent racordat la ceea ce e relevant acum.
Pe site ne-ați vizitat cu aviditate și anul ăsta, așa că mai jos iată și lista cu cele mai citite articole, îndemnându-vă însă, o dată-n plus, să puneți mâna pe revista de hârtie, că acolo e adevăratul spectacol al lecturii și al imaginii. Poate încercați și un abonament – așa, cum se făcea pe vremuri 🙂
P.S. Dar să știți că și ce n-a prins topul ăsta al cifrelor merită citit :))
Rubrica-vedetă: Femei în arhitectură
6 numere igloo în 2022 și 6+1 ample interviuri cu arhitecte care ne inspiră și a căror viziune asupra arhitecturii (dar nu numai) vă invităm s-o (re)descoperiți:
Eliza Yokina (în igloo #206, decembrie 2021): „Încerc să îmi imaginez o recuperare a emoției – prin intervenții concrete și scurte ca durată, intense ca mesaj și, sper, ca percepție, ceea ce poate duce la chestionarea limitei arhitecturii față de arta de tip instalație sau site-specific. Încerc să recuperez o emoție și totodată o bucurie în ceea ce privește facerea ca proces.”
Iulia Stanciu: „Arhitectura pe care o fac nu este pentru poza momentului de recepție, ci așteaptă patina, materialele sunt alese după cum îmbătrânesc, mai consistente, mai semnificative, un soi de blândețe tolerantă și înțelegătoare, care îmi place enorm.”
Raluca Șoaita: „Am fost mereu interesată de modul în care funcționează lucrurile, mecanismele, sistemele complexe; de felul în care diferitele straturi ale fiecărui sistem contribuie la eficientizarea și buna funcționare a întregului. În arhitectura medicală, arhitectul are tocmai acest rol – de înțelegere, coordonare și eficientizare a acestui sistem complex – SPITALUL.”
Anda Ștefan: „În familia mea erau deja mulți arhitecți, iar unchiul meu Marcus Berejnoiu, care avea un talent extraordinar la desen și pe care l-am poreclit Buchi (pentru că avea o evidentă aplecare spre buchiseală, spre amănunt), mi-a întărit alegerea și astfel… am dat primul examen pentru liceul de arhitectură, apoi al doilea pentru facultatea de arhitectură…”
Oana Stănescu: „Ca stagiar, este esențial să înțelegi care din moștenirile meseriei, ale generațiilor anterioare sunt relevante și de care bagaj te poți debarasa. Lumea este în mișcare continuă, drept care fiecare situație, moment sau proiect are oportunități unice. Rolul imaginației, al creativității este chiar acesta: de a mișca lucruri înainte, pentru că întotdeauna e loc de mai bine.”
Ilinca Păun Constantinescu (#210): „Cred în echipe, în cooperare și într-o dimensiune colectivă a autoratului, în care temele de proiect sunt construite împreună cu cei care își exprimă nevoile și care utilizează apoi spațiul construit. Mă preocupă schimbările societății, marile fenomene economice și sociale care își pun amprenta asupra construitului și felul în care ne raportăm la istorie.”
Anda Andrei (#211): „Trebuie să recunoaștem meritul europenilor de a construi pentru totdeauna, în timp ce în America totul e efemer. Mă uit în urmă și văd cum proiecte mari pe care le-am încheiat deja nu mai există. Aici e o perspectivă diferită despre termenul de valabilitate a construcțiilor.”
Vestea bună e că rubrica continuă și în 2023, pentru că mai sunt atâtea povești exemplare de spus.
Proiecte românești de arhitectură și design interior
Dacia One: un nou reper urban pe Calea Victoriei. Într-o promenadă de-a lungul Căii Victoriei, redescoperim un monument istoric readus la viață – Casa Cesianu, ca parte dintr-un ansamblu arhitectural nou construit. Este una dintre cele mai importante dezvoltări recente din centrul Bucureștiului, unde arhitectura istorică este integrată coerent într-un ansamblu contemporan, într-un dialog armonios regizat. Un proiect STUDIO 10M – Zerva, Croitoru, Medvedovici Arhitecți Asociați.
Apartament 17 sau despre locuirea vibrantă. Spațiul respiră în voie în cei 110 metri pătrați, etalându-și supraînălțimea pe două niveluri. Arhitectele s-au lăsat inspirate de elemente compoziționale ale narațiunii spațiale, ca de exemplu microcimentul ori betonul aparent, și de trăsături precum balustrada albastră a scării și riflajul parietal din living și dormitor. Un proiect Ioka Design.
Sunet, formă și culoare într-o vilă de la 1937 din București. Viniluri, board games, plante și… o pisică – acestea sunt câteva dintre elementele în jurul cărora s-a conturat creativ proiectul Take Five semnat de arh. Andreea Cornilă, proiect ce a presupus amenajarea și refuncționalizarea a două încăperi generoase dintr-o frumoasă vilă interbelică din zona Baicului, București. Un proiect de arh. Andreea Cornilă.
Proiecte de restaurare
Baia Populară Sibiu. Proiectul este o lucrare impecabilă de punere în valoare a unui monument în vârstă de 120 de ani, cu un buget minimal perfect gestionat, mult bun gust și adresabilitate largă. Bijuteria arhitecturală ascunsă într-o curte interioară a fost scoasă la lumină spre a fi redată tuturor categoriilor de locuitori, nu doar unei comunități privilegiate, ceea ce face din proiect un gest social de mare valoare. Proiect realizat de Arh Service Guttmann & Comp și K&K Studio de proiectare pentru Primăria Sibiu.
Un exemplu de bune practici: Reabilitarea unei vile Art Deco din strada Naum Râmniceanu. Casa a fost construită în jurul anilor ’30 și se remarcă printr-un stil modernist Art Deco, des întâlnit în perioada interbelică în București. Proiectul a presupus o intervenție amplă de reabilitare și consolidare, urmărind în același timp păstrarea imaginii arhitecturale. În această idee s-au păstrat o parte din elementele considerate valoroase atât la interior, cât și la exterior. Proiect de arh. Claudia Moței, Locum Arhitectura.
Pentru cei pasionați de teorie: două interviuri memorabile publicate în Dosarul din igloo 209, dedicat reprezentării în arhitectură:
Reprezentarea ca traducere a interiorului. Lumea vizuală a Pezo von Ellrichshausen. Limbajul vizual construit de Sofia von Ellrichshausen și Mauricio Pezo diluează limita dintre artă și arhitectură, dintre dimensiunea reală și cea mentală. Viziunea lor radicală asupra prezenței și reprezentării obiectelor demonstrează nu doar o opțiune estetică, ci un ethos asumat până la capăt prin toate gesturile lor, inclusiv cele textuale.
Dincolo de REprezentare. Revista San Rocco. Acest interviu este o încercare de a înțelege sensul limbajului vizual nou cu expresii vechi, de a decoda semnificațiile obiectelor care plutesc în aer fără context, fără loc, fără timp. Mai presus de fascinația vizuală generată de finețea liniilor albe figurate pe fondul negru, însă, este ocazia de a dezveli o serie de straturi care arată profunzimile și subtilitățile proiectului San Rocco.
Un loc preferat (și al nostru, și al cititorilor): Noul OTOTO: experiența unei vacanțe în propriul oraș. Acum ceva timp descopeream, la București, universul iepurelui japonez din Amzei, OTOTO – un spațiu versatil care combină plăcerea ochiului explorator cu acea minimă contribuție pe care fiecare dintre noi o putem aduce planetei prin consumul responsabil al brandurilor sustenabile. Plus cafea bună și design ludic. Anul ăsta a apărut și un frate mai mare!
De la alții: O uriașă linie curbă. Noul Muzeu de Etnografie din Budapesta. Anul acesta, la sfârșitul lui mai, a fost inaugurată la Budapesta o clădire-eveniment: Muzeul de Etnografie, componentă a unuia dintre cele mai ample și mai ambițioase programe actuale de dezvoltare și reînnoire cultural-urbană din Europa, Liget Budapest Project. Clădirea a fost proiectată de studioul maghiar Napur Architect în urma câștigării unei competiții la care au participat birouri prestigioase din întreaga lume.
All-time favourites: iată cum, după niște ani, răzbat încă vechile povești ale fostei noastre reviste, Banchiza Urbană. Or fi și ele precum vinul.
E vorba de celebrul Atlet Albanez de la Slatina (între timp capul familiei, Hashim Memish, s-a stins, dar legenda și gustul merg mai departe), alături de, perfect pentru anotimpul friguros, meșteșugul sobelor de teracotă de la Mediaș.
